Oazu Nantoi – un mic Václav Havel pentru R. Moldova

Pentru R. Moldova, după 3 ani de dezmăţ electoral, de batjocorire a celei mai înalte funcţii în stat – Preşedenţia, de umilire a alegătorului, care şi-a asumat un 7 aprilie tragic, dar şi după degradarea partidelor politice la condiţia de grupuri de interes, – salvarea continuităţii reformelor, aşa cum sunt ele – parţiale, cu jumătăţi şi cu stopuri, poate veni numai de la o persoană din cadrul societăţii civile la funcţia de Preşedinte şi nicidecum de la partidele din cercul guvernamental. Reprezentantul oricărui din aceste partide nu mai este credibil după târâşeniile de până acum.

Această persoană, ca să repare cât de cât greşelile comise de la 2009 până astăzi, trebuie să fie de o înaltă cultură politică, un vizionar politic, fără poliţe neplătite partidelor, să fie foarte echilibrat şi de o ţinută morală impecabilă. Clasa politică actuală are nevoie ca niciodată de o referinţă morală, care trebuie să fie chiar Preşedintele.

Am ascultat ieri cu multă atenţie declaraţia lui Oazu Nantoi în conferinţa de presă în cadrul căreia s-a autoînaintat la funcţia de Preşedinte, un act de curaj din partea dânsului şi de dejucare a scenariilor ascunse de provocatorii alegerilor anticipate.

Sunt mult prea tânăr ca să-l cunosc personal pe Oazu Nantoi, dar, cele rostite de dânsul în declaraţia făcută, nu-mi dau nici un motiv să nu-l cred că este aşa şi nu este certat cu morala.

Mai mult, nu am nici un motiv să nu-l cred pe tatăl meu, Dumitru Osipov, care a fost în rândurile Mişcării de Renaştere Naţională chiar de la început, unde se găsea şi Oazu Nantoi, care a făcut aspirantura la Academia de Ştiinţe într-aceeaşi echipă cu Oazu Nantoi, care a lucrat mulţi ani la Academie cu dânsul şi care îl cunoaşte ca inteligenţă şi ca morală.

Dânsul crede că “R. Moldova poate fi scoasă din mocirla de acum de un Václav Havel din părţile noastre”. Din cei numiţi până acum, sau împinşi de partizani nedeclaraţi, – acest rol ar putea să-i revină mai reuşit ca altora lui Oazu Nantoi.

În primul şi primul rând, oricare altul, numai nu Oazu Nantoi, nu este în stare să facă faţă problemelor diferendului transnistrean, în jurul căruia se va roti încă mult timp politica moldovenească.

În al doilea rând, nu este şantajabil şi vine din lumea societăţii civile, care este net superioară, din punct de vedere moral, partidelor politice.

Şi nu în ultimul rând, este foarte inteligent, deştept şi diplomat – un bun negociator.

La această oră de dimineaţă, a ultimei zile de înaintare a candidaţilor, opinia publică cunoaşte doi candidaţi: Oazu Nantoi şi Leonid Talmaci, primul trecător, al doilea împins.

Până la sfârşitul zilei de astăzi pot apărea şi alte candidaturi, dar, acelea vor fi chiar rodul unor jocuri politice, unor scenarii lipsite de sinceritate, vor fi rodul unui târg dezgustător.

Nevotarea lui Oazu Nantoi pe 15 ianuarie sau mai apoi înseamnă alegeri anticipate, adică pedepsirea întregii clase politice. Cu toate criticile aduse societăţii civile la Fabrika din 10 ianuarie, ea va fi prezentă şi participantă la această pedepsire.

Aşa deci, Oazu Nantoi şi Leonid Talmaci. Cum nu l-ai “bate” pe Talmaci, din el Havel n’ o să faci!