Dodon în deplasare pe centru-stânga

Analiştii politici, mai cu seamă acei de la Publika TV, se întrec unii pe alţii să intuiască – de ce şi pentru ce a plecat Dodon de la comunişti. Toate scenariile se grupează în jurul problemei alegerii Preşedintelui. Lucru clar şi pentru un “neanalist” politic. Însă, nu este clar cine va fi ales Preşedinte şi ce va urma după alegerea acestuia.

Ar fi raţional să reţinem – Când a plecat Dodon? Cu cine a plecat Dodon? Şi cum s-a despărţit Dodon de mentorul să politic, Voronin? Dacă răspundem la aceste 3 întrebări, putem concluziona că Dodon este trimis în deplasare pe sectorul centru-stânga al eşichierului politic de către părintele său spiritual Voronin, pentru a soluţiona câteva probleme la care acesta nu poate participa personal ca să nu să se discrediteze, probleme pe care Voronin nu le mai poate gestiona, aşa cum soluţionarea lor s-a declanşat înainte ca el (Voronin) să fie cu toate armele pregătite şi anume: Voronin a dorit şi doreşte şi acum alegeri anticipate, dar nu a dorit ca ele să se declanşeze în grabă – chiar acum, sau înainte de a-şi trece în revistă partidul şi de a-l poziţiona corect şi efectiv pe scena politică. Acest lucru ar însemna reformarea PCRM, pentru ce se cere încă puţin timp.

Decât să intre în nişte alegeri anticipate pe care să le piardă (Voronin), mai bine să aştepte un anumit timp, dar trenul a ieşit din gară o dată cu iniţiativa lui Marian Lupu de a declanşa alegerile prezidenţiale. Mişcarea este una foarte inteligentă. Voronin îi dă liber lui Dodon să intre pe terenul prezidenţial şi al vecinilor politici – să participe la alegerea Preşedintelui, care să fie numai nu Filat, să-şi facă imagine de salvator al naţiunii şi ori rămâne acolo, ca după viitoarele alegeri să aducă această construcţie politică într-o alianţă de stânga cu PCRM, pe care Voronin n-a putut să o creeze la timpul său, ori după alegerea Preşedintelui va fi chemat înapoi în partid de grupul reformator lăsat acolo şi se va încerca modernizarea acestuia.

Aşa sau altfel, voronin va avea de câştigat ca un fel de părinte al stângii reformate, iar preşedenţia partidului unic va rămâne în istorie. Aşa deci, Dodon a plecat la timp.

Cu cine a plecat Dodon? Cu două doamne – Zinaida Greacanâi şi Veronica Abramciuc, care nu sunt membre PCRM şi în fond nu lovesc în imaginea unităţii de nezdruncinat a partidului. În acest sens, nici Dodon nu loveşte în unitatea partidului, aşa cum plecarea lui este justificată de o neacceptare al lui în interior şi respingerea programului de reformare a partidului enunţat de acesta. Într-un fel, PCRM-ul simulează un comportament democratic: cine îi acceptă – vine, cine nu – este liber să plece. Deci, nimic distructiv, totul e democratic.

Cum a plecat Dodon? Cu mult regret şi cu multă părere de rău, dar, cu câtă dragoste şi apreciere faţă de mentorul său politic – Voronin. Mai pe scurt – o despărţire de scurtă durată: “mă duc să văd dacă voi reuşi, dacă nu, mă întorc înapoi şi ne continuăm treaba”.

Acum Voronin poate să-şi permită acest joc, după ce i-a “lucrat” bine pe cei din dreapta lui politică, cât de elocventă este participarea la ziua de naştere a lui Iurie Roşca, unde i-a “târât” pe cei mai pretenţioşi actori politici şi le-a arătat înălţimea politică la care pot pretinde în faţa societăţii, – televiziunile şi-au făcut treaba. Acest subiect va fi discutat încă mult, rezumând la risiprea credibilităţii fiecăruia în parte.

În concluzie, excursia pe centru-stânga va duce la alegerea Preşedintelui, iar ulterior la reformarea PCRM-ului şi poate chiar a întregii stângi politice. Dreapta şi centru-dreapta, din contra, vor rămâne încă mult timp buimăcite de mahmureala zilei de naştere. Cu ce se va alege Dodon? Cred că se va alege cu o imagine de politician abil, în limitele unei stângi politice dirijate de Moscova. Cu ce ne vom alege noi? Cu o dreaptă politică risipită, necredibilă, cu terfelirea ideii de integrare europeană şi împingerea în subsol a idealului naţional. Până când, acesta ar putea fi un total al speranţelor de la 7 aprilie, 2009.